Eram plina de prospetimea ierbii si respiram aerul curat al diminetii.Eram treaza,dar nu puteam sa deschid ochii caci imi doream sa vad chipul acelei fiinte ,care mi-a tulburat somnul,macar o clipa.Nu cunosteam acest inger cu parul negru si ochii caprui,insa se infiripa iubirea intre noi,numai din priviri si zambete.
Un fior rece mi-a traversat corpul si am deschis ochii odata cu un strigat de spaima si de surprindere.
Nu eram in patul meu si nici acasa.Ma aflam intr-un spatiu feeric.
Imbracata intr-o rochita alba,stateam langa lacul codrilor albastrii incarcat de nuferi galbeni.Vantul adia lin prin parul meu despletit atins de razele soarelui.
Codrii ma imbratisau si ma aparau de toata rautatea oamenilor.
Si totusi ,ce cautam eu aici?Cum am ajuns inapoi acasa?Acestea sunt intrebari ale caror raspunsuri inca le caut.Atunci nu voiam sa le aflu,ci asteptam parca pe cineva.Un freamat interior ma tinea tintuita acolo in asteptarea necunoscutului.
Cuprinsa de farmec am observat cum seara ajunge dealul din fata mea,cu stele scapandui-i in cale.
Am privit cum luna trece pe cer,sfanta si clara!In lumina ei am vazut o silueta ce parea umana.Am alergat inspre ea,nu stiu cat,poate o vesnicie .
Iar cand am ajuns-o,am vazut chipul baiatului din vis.Il iubeam si inca il iubescL-am atins si am fost pradata de uitare...
Chipul lui mi-a ramas intiparit adanc in minte si in suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu