marți, 13 iulie 2010

In aplauzele cerului .



EL ,care are preocuparile lui,simte ca nu mai are destul timp..EL, cu povestile lui complicate ..sta in casa,discuta probleme existentiale cu vara.
Insfaca umbrela si da sa iasa.
N-o sa ploua..Nu vezi ca-i canicula?!Ma jignesti...
In filmele de la Hollywood mereu ploua in astfel de momente.
Chiar te duci dupa..ea?
Cred ca am asteptat destul
Zambeste si fuge.
Si incepe sa ploua..cine se astepta?
Cerul explodeaza..cerul,care e gol ca orasul,plange..nu are adapost,el care e peste tot..plange..Se va opri,la un moment dat,si va continua sa astepte,sa spere..nici el nu stie ce.
Si ploaia isi incepe spectacolul.Un gand te face sa iei in calcul un miracol.Au trecut orele in care te simteai singur.Din explozia de sus ,se aud aplauzele cerului.
Ea nu mai foloseste de ceva vreme umbrela..nu-si mai ascunde viciile si minciunile.
Ea,care nu se oboseste sa se intoarca la cineva care nu o asculta.Lasa ploaia sa ii spele trecutul de pe fata!
Si ploaia isi incepe spectacolul.Un gand efemer iti trece prin cel mai ascuns colt al mintii...Ar putea fi un miracol!Doua vieti atarnate de aceeasi franghie.
Publicul este in picioare
Ploaia aduce noi dorinte celor doua inimi speriate si mandre.
Amandoi incearca sa-si ia zborul,in aplauzele cerului .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu